omotetia

omotetia
o·mo·te·tì·a
s.f. TS geom.
omografia tra piani o spazi sovrapposti, tale che i punti corrispondenti risultano allineati con un punto fisso e i segmenti corrispondenti hanno un rapporto costante: centro, rapporto di omotetia
\
DATA: 1891.
ETIMO: der. di 1omo- e del gr. thetós "collocato" con 1-ia, cfr. fr. homothétie.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • omotetia — pl.f. omotetie …   Dizionario dei sinonimi e contrari

  • omotetíe — s. f., art. omotetía, g. d. art. omotetíei; pl. omotetíi, art. omotetíile …   Romanian orthography

  • omotetie — OMOTETÍE, omotetii, s.f. (geom.) Relaţie între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într un singur punct. – Din fr. homothétie. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98  omotetíe s. f., art.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”